Când vorbim de rețelistică și supraveghere, ne referim la o monitorizare care este adesea efectuată în secret și poate fi finalizată de guverne, corporații, organizații sau persoane fizice. Poate fi legal sau nu și poate solicita sau nu autorizarea unei instanțe sau a altor agenții guvernamentale independente. Programele de supraveghere a computerului și a rețelei sunt răspândite astăzi și aproape tot traficul de internet poate fi monitorizat.
O caracteristică a sistemelor de supraveghere video IP este transmiterea unui flux video în format digital printr-o rețea Ethernet utilizând protocolul Internet sau IP, de unde și numele. Un sistem de supraveghere video IP este format din dispozitive de rețea, fiecare dintre ele având propria adresă IP și o adresă MAC unică în rețea.
Conceptul de rețele de calculatoare este un rezultat logic al evoluției tehnologiei computerelorConceptul de rețele de calculatoare este un rezultat logic al evoluției tehnologiei computerelor.
Primele computere de prin anii 1950 erau mari, voluminoase și scumpe. Plus că erau destinate unui număr foarte mic de utilizatori selectați. Adesea acești monștri ocupau clădiri întregi. Astfel de computere nu au fost destinate lucrărilor interactive ale utilizatorilor, ci au fost utilizate în modul de procesare în serie.
De pe la mijlocul deceniului 9 al secolului XX, starea lucrurilor în rețelele locale a început să se schimbe dramatic. Tehnologiile standard pentru conectarea computerelor la o rețea au fost aprobate.
Computerele personale au servit drept un stimulent puternic pentru dezvoltarea lor. Aceste produse produse în masă au fost elemente ideale pentru construirea rețelelor deoarece erau suficient de puternice pentru a rula software de rețea și aveau nevoie în mod clar de a-și putea combina puterea de calcul pentru a rezolva probleme complexe, precum și a lega periferice scumpe separate.
Prin urmare, computerele personale au început să predomine în rețelele locale, nu numai ca niște computere client, ci și ca centre de stocare și procesare a datelor, adică pe post de servere de rețea.
Rețelele locale, în comparație cu rețelele globale, au adus o mulțime de lucruri noi modului în care lucrează utilizatorii. Accesul la resursele partajate a devenit mult mai convenabil: utilizatorul poate pur și simplu să răsfoiască listele de resurse disponibile fără să fie necesar ca să își amintească identificatorii sau numele lor.
În rețelele de calculatoare, conexiunile software și hardware sunt mai slabe, iar autonomia unităților de procesare se manifestă în cea mai mare măsură: elementele de bază ale rețelei sunt calculatoare standard care nu au nici blocuri de memorie comune, nici dispozitive periferice comune, inclusiv imprimante și scannere.
Comunicarea între computere se realizează utilizând dispozitive periferice speciale – adaptoare de rețea conectate prin canale de comunicație relativ lungi. Fiecare computer rulează propriul său sistem de operare și nu există un sistem de operare „comun” care să distribuie munca între computerele din rețea. Interacțiunea dintre calculatoare dintr-o rețea are loc prin transferul de mesaje prin adaptoare de rețea și canale de comunicații. Folosind aceste mesaje, un computer solicită de obicei accesul la resursele locale ale altui computer.
Cum afectează utilizatorul faptul că computerul său este conectat la rețea?
În primul rând, el poate folosi nu numai fișiere, discuri, imprimante și alte resurse ale computerului său, ci resurse similare ale altor computere conectate la aceeași rețea. Cu toate acestea, pentru aceasta nu este suficient să echipați computerele cu adaptoare de rețea și să le conectați cu un sistem de cablu. Sunt necesare câteva adăugiri la sistemele de operare ale acestor computere.
Pe acele computere ale căror resurse ar trebui să fie disponibile pentru toți utilizatorii de rețea, trebuie să adăugați module care să stea în permanență pentru cererile provenite de la alte computere din rețea. De obicei, astfel de module se numesc servere software, deoarece sarcina lor principală este de a servi cererile pentru a accesa resursele computerului lor.
Pe computerele ale căror utilizatori doresc să acceseze resursele altor computere, trebuie să adăugați și câteva module software speciale la sistemul de operare care ar trebui să genereze cereri de acces la resurse la distanță și să le transmită prin rețea la computerul dorit. Astfel de module sunt denumite în mod obișnuit software client.
De fapt, adaptoarele de rețea și canalele de comunicații rezolvă o problemă destul de simplă în rețea – transmit mesaje cu cereri și răspunsuri de la un computer la altul, iar lucrarea principală privind organizarea partajării resurselor este realizată de părțile client și server ale sistemelor de operare.
